Ce este iubirea? Totusi nu este ceea ce crezi tu că este

Confuzia de termeni.

”Iubirea este dăruire fără speranţa de răsplată.” – Albert Camus

Această definiţie a iubirii este una foarte bună pentru a începe explorarea noastră legată de ce este iubirea şi … ce nu este.

Când faci orice gest de dăruire aşteptând o răsplată, este doar o încercare de manipulare care uneori poate să-ţi iasă, iar alteori nu. Când oferi ceva şi aştepţi ceva în schimb, modul corect de a face acest lucru este să ceri. Îţi dau o pâine, dă-mi 1 litru de lapte în schimb. Baţi palma şi ai făcut tranzacţia. Aşadar ai făcut o afacere. Este minunat să faci afaceri, este însă josnic să faci afaceri pretinzând că te joci de-a iubirea.

Ce se întâmplă în majoritatea relaţiilor interumane, şi cel mai des în cuplu, e următorul lucru:

”- Eu am dus gunoiul, tu de ce nu ai spălat vasele?”

”- Pentru că nu mi-a plăcut atitudinea ta în seara asta nu mai facem sex!”

”- Dacă nu vii cu mine la părinţi, nu mai vorbesc cu tine.”

Cam aşa sună foarte multe dintre discuţiile în cuplu, iar ăsta este cazul bun.

Cazul bun când există totuşi o urmă de comunicare şi partenerii ştiu să-şi spună nevoile, şi să spună ce le convine şi ce nu, ce vor în schimbul a ceea ce ei oferă, dar, de cele mai multe ori, nu există dialog decât interior.

”- Câte fac pentru el şi nu-mi spune niciodată mulţumesc.”

”- Tot timpul strigă la mine şi mă critică. De ce nu poate să fie odată înţelegătoare?”

”- S-a uitat la fundul ăleia. Lasă că îi arăt eu, am să zâmbesc şi eu frumos tuturor tipilor pe care îi plac şi am să-i invit din priviri, să vedem dacă îi place să fie făcut gelos.”

Fie că e pe faţă sau nu, adevărul e că între doi oameni se petrec permanent tranzacţii.

Unde e iubirea aici? Păi nu prea e, pentru că iubirea înseamnă dăruire. Iubirea înseamnă compasiune. Iubirea înseamnă înţelegere, empatie, îmbrăţişare, sprijin.

Motivul principal pentru care există foarte multe tranzacţii şi mult prea puţină iubire între doi oameni este că foarte mulţi oameni nu sunt CAPABILI de iubire.

Ce înseamnă să fii capabil de iubire?

Înseamnă să poţi să oferi şi să nu simţi că ai rămas cu mai puţin. Asta de fapt şi diferenţiază iubirea de lucrurile materiale.

În iubire, când dăruieşti, ai mai mult, nu mai puţin. Ca să dăruieşti e nevoie să ai CE să dăruieşti şi DE UNDE să dăruieşti.

Eu îmi imaginez inima si mintea unui om ca pe o baterie reîncărcabilă. Poţi să fii golit şi atunci trebuie să te pui la încărcat sau poţi să fii plin. Dacă eşti gol, vei putea să oferi ceva, cuiva? Cel mai probabil nu vei putea.

Să spunem că ai venit acasă după o zi foarte grea, eşti cu bateriile golite şi vrei doar să te reîncarci. Partenerul însă are alte planuri şi-ţi dă o listă cu lucruri pe care să le faci fără să te întrebe dacă vrei, cum te simţi sau dacă ai chef.

Ce se întâmplă de obicei? Începe cearta. Semnul că doi oameni sunt goliţi este cearta.

Dacă unul ar fi plin, l-ar tempera pe celălalt, l-ar asculta, l-ar înţelege, ar căuta soluţii împreună cu el/ea, ar fi acolo pentru el/ea.

Adică l-ar iubi.

Unde e ceartă nu există iubire pentru că acolo nu există dăruire necondiţionată. Există doar lupta pentru putere în care ambii pierd.

Ideal este ca amândoi să fie plini şi astfel iubirea să circule în mod natural aşa cum a fost făcută să circule, liber şi necondiţionat, în care fiecare individ este fericit şi împlinit şi din surplusul lui oferă şi partenerului ce anume are nevoie.

De fapt, iubirea poate să apară DOAR când există surplus, pentru că de dăruit nu putem dărui nici din ce NU avem, nici din ce avem puţin şi ne este nouă necesar. Putem să oferim cu adevărat atunci când avem surplus şi vei observa că este o nevoie umană aceea de a oferi.

Ne face plăcere să oferim, când avem de unde.

”Când nevoia intră pe uşă, iubirea iese pe geam”, aşa sună o zicală şi este foarte reală.

Când am nevoie, nu vreau să dau, vreau să iau. Nevoia este la polul opus al iubirii.

Aşadar, ca să devin o persoană capabilă de iubire, trebuie să îmi pot purta de grijă atât de bine încât să am nevoile satisfăcute. Din această satisfacţie personală izvorăşte iubirea pentru cei din jurul meu.

De aceea mă vei auzi repetând obsesiv ”investeşte în tine”, ”creşti şi evoluează”, ”dezvoltă-te personal permanent”.

Pentru că fără să fii tu bine nu vei putea face un bine pe termen lung şi sustenabil celor din jur.

Vei avea poate mici momente de dăruire (iubire) urmate de momente lungi de frustrare şi emoţii negative legate de cei din jur în care te vei simţi nedreptăţit.

Cum se vede iubirea în comportament?

Să spunem că soţia vine acasă, golită de baterii, stresată de la servici, plină de griji. Este cu nervii în pioneze şi asta se simte în clipa în care a intrat pe uşă.

Acasă o aşteaptă bărbatul care însă are bateriile pline pentru că este într-o perioadă foarte bună a vieţii lui, vede că soţia e cu nervii în pioneze şi-şi va lăsa orice nevoie personală deoparte şi se va ocupa de ea:

”- Ce pot să fac pentru tine în seara asta ca să fii fericită?”

Îţi pregătesc poate o baie caldă. Îţi fac cina. Îţi fac un masaj, ne uităm la un film, te ascult spunându-mi ce te frământă.

Ca unul dintre parteneri să poată spune asta din toata inima celuilalt, imaginează-ți cum trebuie să se simtă acel om:

• să simtă că are timp și nu se grăbește;
• să simtă că e fericit, că nevoile lui sunt satisfăcute și că acum chiar poate dărui timp și energie fără să simtă că asta îl face pe el să se sacrifice;
• să aibă răbdare, să asculte și să aibă capacitatea de empatie și întelegere;
• să aibă propria viață în regulă, ca să nu intervină grijile, gândurile și nevoile personale care l-ar face să se gândească la propriile probleme și nu la cele ale partenerului.

După cum vezi, să iubești nu e ușor și îți garantez că nu oricine poate.

Sunt convins că orice om are POTENȚIALUL de a iubi, însă în acest moment nu văd mulți oameni capabili de iubire, ci văd mulți oameni cu probleme personale prea mari și de prea mult timp nerezolvate ca să mai aibă vreun strop de energie pentru alții.

În cele mai multe cazuri însă, bărbatul în povestea de mai sus este şi el stresat, necăjit, plin de nevoi şi ar avea şi el nevoie de un tratament minunat.

Însă doi oameni goliţi, amândoi plini de nevoi, nu vor putea niciodată să-şi ofere ceva pentru că pur şi simplu nu e de unde.

DE UNDE? Dacă sunt goi pe dinăuntru?

Aşadar, problema majoră a societăţii noastre este faptul că oamenii sunt experţi în a-şi consuma bateriile şi complet nepricepuți când vine vorba de încărcat bateriile. De aici pleacă tot necazul în relaţii.

A doua mare problemă e că oamenii nu înţeleg ce e iubirea. Iubirea se primeşte şi se acceptă, nu se cere. Când ceri, exprimi o nevoie pe care celălalt ţi-o poate satisface sau nu. Când celălalt vine să-ţi ofere fără să ceri, iar tu accepţi, atunci se cheamă iubire, care însă nu poate fi pretinsă.

Iubirea de fapt, poate fi doar dăruită şi atât.

Dar cel mai important lucru de reţinut e că iubirea se generează doar în inima si in mintea fiecăruia dintre noi şi niciodată nu ne vom umple golul interior oricât de plini de iubire ar fi cei din jurul nostru.

Aşadar, să recapitulăm

• – nevoia exclude iubirea;
• – oamenii nu ştiu să-şi încarce bateriile, deci ratează şansa de a putea iubi;
• – partenerii acestor oameni, de obicei, sunt şi ei la fel, deci şansele la iubire sunt şi mai mult diminuate;
• – oamenii încurcă termenii şi numesc ”iubire” satisfacerea propriilor nevoi;
• – nimeni nu poate fi doar plin sau doar gol. De obicei suntem undeva între total plin şi total gol, însă e în puterea şi responsabilitatea noastră să ne menţinem cu bateriile cât mai încărcate, cât mai mult timp pentru propria noastră fericire şi pentru a ne dezvolta capacitatea de a iubi;
• – sunt responsabil de nevoile mele şi nimeni nu s-a născut cu obligaţia în fişa postului de a mă face fericit şi de a-mi satisface mie nevoile.

Mi-ar plăcea să-mi spui experienţa ta legată de iubire.

Te poţi regăsi în definiţia iubirii pe care am dat-o azi?  Poţi să simţi această dinamică de încărcare de baterii/dăruire şi golire de baterii/nevoie ?

Aştept gândurile tale printr-un comentariu, in formularul de mai jos.

Sursa:  genialul Pera.